Parodii
Romanță monocromă (după Romanță policromă de Ion Minulescu)
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-aș vrea
O, dac-aș vrea să-i cer ce nu-mi dă încă
Ar merge-automat la DNA
Și-apoi în beci săpat adânc în stâncă
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aș vrea să am și ce-ar putea să-mi dea,
M-aș bucura enorm, ca un șomer,
Și-aș cere serios apoi așa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi flota pescuitului oceanic,
Dă-mi primul pește pescuit cu flota
Și primul ceai băut direct din ceainic
Dă-mi paradoxul parvenirii tale,
Dă-mi măreția blondelor tembele,
Dă-mi cheia adunărilor banale
Și profunzimea gândurilor rele.
Dă-mi algoritmul vieții subumane,
Dă-mi simfonia maselor tăcute,
Dă-mi veselia vieții subterane
Și lacrima vapoarelor pierdute.
Dă-mi râul filantropic de la bănci,
Dă-mi un vapor din flota vânturată,
Dă-mi ascuțimea minții unei lănci
Și prima ta minciună gogonată.
Dă-mi frenezia celui care sapă,
Dă-mi liniștea plecării la război,
Dă-mi gravitatea morților la groapă
Și Ziua Judecății de Apoi.
Dă-mi tot ce-n prima clipă risipești,
Și tot din ce ulterior aduni.
Dă-mi bogăția castei țărănești
Și frumusețea casei de nebuni...
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-aș vrea
O, dac-aș vrea să-i cer ce nu-mi dă încă
Ar merge-automat la DNA
Și-apoi în beci săpat adânc în stâncă
parodie de Dumitru Râpanu după Ion Minulescu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Frunza-n parc (Parodie după George Topîrceanu, "Toamna în parc")
Cad alene pe aleea
Parcului portocaliu
Frunze moarte, ca aceea
A simbolului pustiu
Prin lumina estompata
De sticla unui chefliu,
Visatoare trece-o fata
Cu un matelot zurliu.
Roșu, că-a făcut-o lată,
El se uită ca un drac.
Ea strivește frunza moartă
Sub pantofii scumpi de lac
Și cu-o insolență rară,
Ce frizează prostul-gust,
Fac eforturi mari să pară
Ea deșteaptă, el... robust!
parodie de Dumitru Râpanu după George Topîrceanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Baba lui Marin Betivu'
Pe o stanca neagra,
Intr-un vechi bordei,
Unde curge-n vale un rau mititel,
Plange si suspina
Batrana Marghioala
Acra si zbarcita ca o muratura.
Caci la carciumioara,
Marin al ei iubit,
A plecat de-o ora
Si n-a mai venit!
Ceasul cu cuc suna,
Noaptea-i jumatate.
La bordei in poarta
Oare cine bate?
-Eu is fa Marghioala,
Marin, al tau iubit.
Io-s si de la crasma
Ma intorc... pilit.
Dar deschide usa!
Cainii ma-nconjor,
Am cazut in balta
Si mi-e frig de mor!
-De esti tu acela,
Nu-ti sunt soata eu.
Tu la carciumioara
Te tot duci, mereu.
De esti tu Marine
Du-te inapoi
Si -ada o damigeana
S-o bem amandoi!
parodie de Adina-Georgiana Tabacaru (17 noiembrie 2011)
Adăugat de Adina-Georgiana Tabacaru
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Nervi de primăvară (Parodie după G. Bacovia)
Prima vară...
Dup-o toamnă zbuciumată cu scrutin prea violet,
Zeus se-avântă cu-același valet.
Criza se dezvoltă în întreaga țară
O nouă avalanșă de vise, impozitări...
O lungă lâncezeală s-așterne peste tot:
Vrem lapte, nu și miere.
Privim spre ce votarăm și scuipăm numai fiere.
La poarta fabricilor disponibilizașii nu mai pot.
O altă primă vară cu vechi înfometări...
Vin și țăranii ăștia că le-au promis subvenții.
Câmpia râde, iarăși nu va fi zgândărită.
Doar buruiana crește, ea nu va fi stârpită.
Agricultura noastră așteaptă intervenții.
O, când " trăi-vom bine" și fără lamentări?!
parodie de Sever Purcia după George Bacovia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Scrisoare din Tabăra Lac Sărat, Brăila (parodie, după G. Coșbuc)
Bunică dragă,
Cartea mea găsească-te în pace.
Pe-aicea-i vremea așa și așa
Și toată lumea zace
Într-un noroi curat murdar.
De-l vezi te-apucă râsul,
Cum mișună copiii-n el
Și viermișorii-ntrânsul.
Dar tu mi-ai zis că ți-ar prii
Să-l pui la-ncheietură,
Ne ținem însă cât putem
De nas dar și de gură.
Puține știm despre noroi
De-i bun, de ne priește.
De-un lucru suntem siguri noi
Miroase de trăznește...
În lacu-acesta, zis sărat,
Ne bălăcim ca-n beznă,
Că de-l străbați în lung și-n lat
Nu-ți trece peste gleznă.
Când e-nnorat ne zbenguim
Prin parc pe vreo potecă,
Iar sear-apoi ne spilcuim
c-avem și... discotecă.
Ne fâțâim cam "decadent"
Cum spui tu, ca circarii
(E-acesta-un mod eficient
De-a alunga țânțarii).
Când nici nu s-a întunecat
Vin ăștia, vin șiroaie,
Ne-au înțepat și ne-au pictat
Tot corpul cu... buboaie.
Nici în căsuțe nu scăpăm
De ei, nici cu sudalme,
Iar noaptea toți ne scărpinăm
Și ne tot tragem palme.
Ne-am și-autogospodărit
Gunoiul după uși,
Ș-am tot urcat și am sărit
Din bieții corcoduși.
Dar nu de foame devastăm
Sărmanii pomi cuminți,
Ci setea vrem s-o-astâmpărăm
Că ne ieșim din minți
Și-ar fi păcat ca tu să crezi
Că nouă ne-ar fi foame,
Suntem sătui, că n-a fost zi
Să n-avem... macaroane!
Și cu vaporul ne-am plimbat
Chiar miercuri dimineață
Și pot să jur c-am vizitat
Galațiul... ca prin ceață.
* * *
Și-acum când plec, atâta știu:
Mi-e gata geamantanul.
Și-aici, să știi, eu nu mai viu
Exact... până la anul.
Mă ierți bunico, dar mi-e greu
Când știu c-am să mă duc...
Și-am scris această carte, eu
George(ta) din... Coșbuc
(județul Bistrița Năsăud)
parodie de Sever Purcia după George Coșbuc
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Maneaua (după "Doina" de George Coșbuc)
Maneao,
Oricând, de-apăs butonu'
Timpanul stai să-mi spargi
Și când ți se dă tonu'
Tu umpli uliți largi.
Și-s mândri rău, tembelii,
Când ești pornită-n boxe
Întreci cu decibelii
Oricare dintre noxe.
Că urlă țânci, cucoane
Zvâcnindu-le buricu'
Vibrând din silicoane.
Din șolduri dă bunicu'.
Gagici cu-a lor pornire
Se manelesc de zor
Și pui o stăpânire
Pe minți și capul lor
Le-nveți iubiri barbare
De verzișori, merțane
De strângători de fiare
Prin țările babane.
Se lălăie toți bine
Pe drum ori pe potecă
Și merg-apoi cu tine
Direct la discotecă
Flăcăi sfidând beleaua
La lucru nu se duc!
De vor schimba maneaua
Au dat-o de bucluc,
Că sare gașca toată
Cu săbii, ori cu furci
Și dacă tu n-ai gloată,
Fii sigur că o-ncurci.
De muncă lumea scapă
Că nimănui nu-i pasă
Flăcăii nu mai sapă,
Nici nu se duc la coasă,
Că treaba or lăsa-o
Și-ogoru-i plin de spini
Că numai tu, maneao,
Le plângi și mai suspini
Pe câmp de luni, de vineri
Maneaua e cu ei
Babaci ori oameni tineri
Și tinere femei
Încing cu drag grătare
Bărbații fac mujdei
Se dreg cu una tare.
Serviți de dumneaei
Având pe "vino-ncoa"
C-un Teacher se petrece
Iar berea Stella-Artois
Se scoate de la rece.
Copilului din scutec
De-ți plânge-n săhăidac
Îi pui încă un cântec
Să-i cadă la stomac.
Amurgul când s-asmuță
Spre culmi înaintând
Ne vin vreo câțiva Guță
Cu-alai, tot manelând
Cu câte-o goliciune...
Salam, copii minune
Și Adi-de-la-Vâlcea
Plin de garoi isteți
De vuvuie pe-aicea
O droaie de "poeți"...
Ciobanilor cu turma
Prin radio-casete
Le ții întruna urma
Iar oilor de sete
"Privesc pierdute-n zări
Spui munților durerea
Prin jalnice cântări..."
Când merg așa, ca-ncodru,
Gagiii la ciordeală
Le-arăți pe unde-i modru
S-ajungă la tocmeală
Cu paznici, polițaii
Promiți la repezeală
C-o să le dai paraii...
Și-n culmea disperării
Când le parvin mascații
Deschizi un drum salvării
Cu-a tale incantații:
Ooof viața meaaaaa
Oooof inima mea
Cu rugi și jurăminte
C-așa de greu o duc
Și își aduc aminte
Cum a-ncheiat Coșbuc:
"Să nu ne lași, iubito,
De dragul tău trăim:
Săraci sântem cu toții,
Săraci, dar te iubim!
Rămâi, că ne ești doamnă
Și lege-i al tău glas;
Învață-ne să plângem,
C-atât ne-a mai rămas"!
Ooof viața meaaaaa
Oooof inima meaaa...
parodie de Sever Purcia după George Coșbuc
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Umoristul (Parodie după O. Goga, "Poetul")
N-o fie el bard, nici manelist,
Nu-i critic, nici estetician
N-o fi baron, politician,
Nu-i toate-acestea, dar insist
Că pare vesel, dar e trist
Că-n lumea ce i s-a impus,
Tot susu-i jos și josu-i sus
Și-n crud sistemul incomplet
E-un amalgam de violet
Iar la timonă-un lup de mare
Își pune fălcile-n mișcare
Urlâd la slugi și la supuși
I-asmute-ntruna pe sus-puși
Să fulgere cu-nverșunare,
Să uște tot prin buzunare.
O piticanie lividă
Cu șleahta de casapi avidă
Impun dezastrul și urgia
Tronând doar jaful și prostia...
Și-a zis îndată:"Aleluia!
N-oi fi eu bard, nici manelist
Nu-s critic, nici estetician
Nu sunt baron, politician,
Nu-s toate-acestea, dar insist"
Și-a zis atât:
"Epigramist!"
parodie de Sever Purcia după Octavian Goga
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Iar o-ntorci?- parodie după I. Brad - "Când te-ntorci?"
Iar te întorci, în fine, ostenito.
Pe câți ai amăgit, cicălitoare?
Vii să îmi zmulgi și clipa ce-ai râvnit-o
Să-nvârți cuțitu-n rana ce mai doare
Să fiu credulul veșnic, mai tânjești,
Ce-ar confunda copacii cu pădurea
Că tu tot faci bezele și rânjești
Spre rătăciți ce stau cu capu-aiurea,
Le murmuri vorbe dulci, promițătoare,
Doar să le-ațâți scânteia de lumină,
Tot șchiopătând spre ei provocatoare
Doar eu mai zic, stupid, "ai fost divină?"
parodie de Sever Purcia după I. Brad
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Halloween
An de an, de Halloween,
Chiar în fața casei pun
Un dovleac baban și plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,
Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puțin,
Și ca-n orice an, mereu,
Chiar și ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!
Numai că pe strada mea
Stă și John, din Roșiori,
Care, cu Lenuța sa,
Are patru drăcușori...
Ăștia, când apar mascați,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriați
De dovleacul meu pictat,
Și din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!
parodie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Acuarelă parodie după Ion Minulescu
În orașu-n care plouă într-un an o săptămână
Orășenii, pe trotuare,
Acum nu mai merg de mână
Și-n orașu-n care plouă într-un an o săptămână
Nu se mai găsesc umbrele
Să se-ndoaie,
Să reziste și la ploaie
Orășenii pe trotuare
Par păpuși dezafectate, urâte de guvernare.
În orașu-n care plouă într-un an o săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât pașii celor care merg folosindu-se de mână,
Numărând
În gând pahare
Ce au gâlgâit
Șiroaie
Din butoaie
Cât un ster
Prinse cu cercuri de fier
Venite ca moarte lentă,
Monotonă,
Inutilă
Dar prezentă...
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
Eu acolo locuiesc,
Un bătrân și o bătrână
Nu mai merg acum de mână
Stau la poartă și bârfesc...
parodie de Dumitru Râpanu după Ion Minulescu (1990)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
