Viaţa lumii

Boceşte norodul de astfel de viiaţă amară,
Primejdioasă ca umbletul circarului pe şfară;
Prea legănându-se şi arătându-ţi, adânc, hăul
Şi de-i scăpa, la capăt te-o aştepta călăul!
Aproape că nu iaste vreme spre a hi trăită
Viiaţa noastră ce se topeşte-ntr-o clipită
Se scurge secul trândav, păcatele se scurg,
Deabia apare Răsăritu' şi iată-ne-n Amurg
Nu e zăgaz s-oprească o vreme în loc Timpul
De roşia rugină se umplu bordeiele şi-Olimpul,
Oarbe, clipele-valuri ne îmbrâncesc la vale,
Trecerea prin lume ca şi cascada se prăvale,
Sântu toate visuri, fantasme, arătări, himere,
Nimica nu durează şi iaste totu' o cădere
Subtu acelaş ceriu nesfârşit, părelnic neschimbat,
Clipe de-acum, galop nebun, devin – a fost odat' –
Dzice David "Floare te naşti" – înţeleptu'-i proorocu',
Răpide or încet te scuturi, cum ţ'este scris norocu'

.................................................................................

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Miron Costin
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul 132

Cine face zidi de cramă
Citadelă de-mpăcare
E păzit de orice dramă
Şi apoi nici greţă n-are

Că-i mai ghini depreună
Să sorbim vinul ca fraga
Să sfinţim apa de prună
Decât să izghim cu ghioaga!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Dosoftei
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vine noaptea

Şi acoperite de muşchi, pietrele crapă
Frigul vrea să dea lovitura la noapte.
la violoncel vântul sună a recviem
rugăciuni grăbite se murmură-n şoaptă

Litanie lângă litanie, epitet lângă epitet.
Fotoni filtraţi peste seara polară.
Şi stihul, pe lângă mercur, îngheaţă
cu ţurţuri plâng vietăţile pe-afară

Frigul la ferestre desenează icoane.
Cu tuşele de tăcere la îndemână
Lumina, spasmodic, din bec filează
Iar noaptea nu mai vine, se amână...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Aura Christi
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera de tortură a subiectelor care te-au atins

N-am încotro, va trebui să recurg
La această cameră obscură

Am să-i smulg unghiile libidinosului
care doar te-a pipăit, uitând esenţialul,
Am să o tund chilug pe coafeza
care te-a mutilat, epilându-ţi jungla magică,
răpindu-mi astfel plăcerea adrenalinei
a aruncării în necunoscut

Dar cel mai aprig mă voi răzbuna
pe cel care cu laba
te-a tatuat deasupra triunghiului scalen
de atâta iubire cu hieroglife nipone,
Tu care, cu limba vechilor cazne –
o română dureros de expresivă –
vorbeşti, cu accent grav, prostii...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Gălăţeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticu' şi poetu'

Aveam rezervată aceiaşi masă la "Mărul de aur".
El se foieşte pe scaun în vreme ce manuscrisele
răsfoieşte. Ca şi mine, fireşte, el mai mult
răsfoieşte decât citeşte. La anumite intervale,
după extenuantă concentrare, criticu' doreşte
un vin mai diluat. Stând mult la masă, nu mai
face doi bani la pat. Nouă ne place poetesele;
hrana cea mai la îndemână pentru flămânzeala
cotidiană, carne crudă, de debutante, uşor fezandată
în cartierele de provenienţă.

Te poţi convinge că are talent
Numai punând-o să evolueze la aparat
Aţi ghicit, talentul ascuns e detectabil,
Doar făcând şpagatul în faţa specialistului

Criticu' bea bere, nu vrea să fie pulbere,
Eu ling preocupat o tărie, ca să capăt altă tărie,
mă asemăn cu câinele lui Mircea Sântimbreanu
care fiind teribil de mărunţel, dădea

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Gălăţeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul Ozanei, citindu-i poezie domnului Van Gogh

des coboară de la cetate vipia ca un zimbru
rănit şi noi căutăm umbre de arin
pe mal de Ozana,
înspre asfinţit le vom agăţa
pe-o sfoară, ca stih efemer:
"nuanţe de penel operează-n culise:
aştept anotimpul cu roade... Roade Vremea din noi,
rid după rid,
aştept anotimpul cu roade, cerul gurii umple-se de-arome

încă o scenă s-a jucat,
nici autorul nu-i ştie finalul

juneţei nu-i detectezi amărăciunea,
privirile-i ascund intenţii rocamboleşti
care ar vrea să ţipe: "sunt tânăr
şi-s vlăguit de-atâtea nopţi pierdute"

domnule Van Gogh – pot să-ţi spun Gogu? –
de ce ai vrut tu să rămâi

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Adrian alui Gheorghe
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcare

Cobor de pe soclul propriei-mi statui
unde mă cocoţaseră rudele marinarilor
căzuţi la datorie (adică morţi de beţi,
aruncaţi peste copastie de un Bacchus cinic)
ating macadamul, îl simt sub tălpi ca nisipul
pe lângă răceala blocului de marmură.
Acropole mă-nfioară din nou şi briza adie,
Şi mă gândesc la Parmenide şi la Platon...
O navă ridică ancora. Pe chei, un mogâldan
Mă-ntreabă: – Te ocupi tot cu trafic de blugi?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Simona Grazia-Dima
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Ţâncul,
mulţumit
c-a schimbat pamperşii
mulţumit
că măcar de la el încolo
va fi o societate mai curată.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Simona Grazia-Dima
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catedrală

Nu spune nimănui că ai zărit
rugându-te, cu ochii spre înaltul turlei,
chiar tălpile lui Dumnezeu!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Simona Grazia-Dima
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...

Clasicizate – prin repetiţie – trei puncte
Spre a nu fi citit (orgoliul!) fragmentar
Arhaice cruci negre, cuvintele defuncte,
Bocindu-le pe cripte nepoţii în zadar.

Să mi se-ngăduie, aspectul părând cinic,
De-a-mi proteja sofisticatele poeme
Prin platoşa-mi inexpugnabilă de critic...
Loveşte cu pumnalul, Brutus! Dar te teme!...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Soviany
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!