Hoinar în vise

Mă cheamă pământul, Chetronia
Mi se vrea obelisc,
Lăcrimez pentru propria-mi tăcere,
Pe banca din livadă,
Picior peste picior, amintirile...
Mereu uimită, Venera îmi recită
Poemul în care versul final
Rimează perfect cu ochii ei albaştri,
Cât parfum de crin
S-a risipit aiurea,
Ca un rondel pierdut
Printre facturile de la întreţinere...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Radu Dănăilă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de cai

Mi-i plină noaptea de cai verzi,
Galopuri aprige tresar prin vise,
Zăbale rup şi urcă-n urmă colb
Grăbindu-se spre Terre interzise

Cabrează herghelia pe turnante
Se-aud şi nechezaturi, şi sudalme,
Izbind ecoul de stepele bizare
Potcoave-mi lasă dâre şi în palme

Aburi? Or suflă caii pe nări flăcări?
Apar, dispar, de parc-ar fi năluci,
E-n faţă c-o lungime mereu Timpul
Copilăria îi pândeşte prin uluci

Bezna, un hipodrom cu zeci de curse,
De m-aş trezi, fugarii m-ar adulmeca
Şi în deşertul abisal o stea ar arăta,
Ca în Coran, drumul spre Mecca...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Micu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativă

Adio, cu ciracii, beţii,
Ispite cu priviri fumurii,
Mucuri strivite-n farfurii,
Proză la greu, adio poezii.
În pijama de mătase deabia-ncap
La papucii de casă sar ciucurei,
Apă plată cu canistra, cât vrei,
Doamne mă iartă! Să-mi fie de cap!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Micu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, toamna

Nici nu mai sufăr, nici că-s vindecat,
Pe deal stejarii magici s-au uscat

Un pâlc de-aluni, cochet, cu aluniţe,
Ca spaliere suple-s pentru veveriţe

Peste livezi un nour trist burează,
Roşind pe ramuri fructele oftează

Pe prispă,-n furcă mama caier toarce
Dar firul vieţii nu se mai întoarce

Melancolia-n straturi mi s-a cangrenat
Mă mir că ţipetu-n laringe s-a blocat

Sătenii mă privesc ca pe un venetic,
Singurătate topită în nimic... Nimic

De la-nceput nu mai pricepe exilatul,
Doar mama-şi simte ca pe ghiont băiatul

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Micu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivat proza şi româneştii ei grafomani

Dat în Paşte-am fost, rebel notoriu
– rătăcind rocamboleşti itinerare –
când toţi luau cabina spre înalturi
eu muntele-l urcam prin căţărare

la sfaturile dimprejuru-mi, surd,
(ca Beethoven în Simfonia-a noua)
belelei care-s, refuz mâna să-i întind,
desfid tot ce-i acvatic(minus roua)

cohortele de slove la luptă le-am urnit
consolidând Imperiul Romanesc
eşafodaj de intrigi plăsmuiesc, cum
voluntar, vecinii, muierea mi-o pârăsc

în dragoste rateuri. Doar câte-o noutate
trezea un lanţ de cromozomi umani,
o noapte absolutul îl hărţuiam în van...
vivat proza şi romaneştii grafomani!

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ioanid Romanescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipticul iarmaroc

Pe-o cruciuliţă în cetăţile greceşti
am dat un gyr şi patru voiculeşti
– Cât costă mierea cu parfum de teiu'?
– Ieftin o dau, doar un mateiu...
– Avem căpestre, valtrape, şei cu caru'
Videm cu bonus prin şeicaru,
un urmuz cu cadran aurit
şi un roll(plus tzara), de-a valma,
la schimb cu un cal troian
– Batem palma!
Te procopseşti pe un galaction cu o oferă boom
un păstorel, doi nichita şi patru naum
Avem bre ban, fără ţepe, neagu
– Pe-un sadoveanu, alice, călugăru' plusează
– Pare-un chilipir!
– Se aranjează!
O ispită trăsnet, drăguţa,
răsfoieşte-n pat un tom, o, zei!
te lasă ţuţ, ea cu bucuţa,
fiindcă brumaru solicită trăsnăi,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii, moarte

Să ştii, moarte, nu-ţi port pică,
Ce-aş putea să am cu tine?
Nu te blestem, care va să zică,
Perturbatoareo de destine.

Tare curios aş fi să ştiu
De ţi-ar muri cineva de-aproape,
Azi inert, ieri clocotind de viu,
Inima nu s-ar smuci să-ţi crape?

Nu te bag, moarte, în seamă
Nici ura mea n-o meriţi măcar,
Abuziv, continuă a pune vamă,
Să mă-nspăimânţi va fi-n zadar

Blestemato, de tine mi-e milă
Că n-ai terminat nici liceul,
Atâta timp cât eşti în camarilă
La accidente auto, cu K. G. B.-ul!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleenuri (4)

De morb de nostalgie de terestru cad
Mă tot crucesc c-am fost în acest iad!
Boem plutind pe vinul de rubin,
Lăsat de unul singur prin vâltoare,
M-am afundat în cel mai negru spleen
Şi în iubirea voluptoasă care doare.

Indiferenţă. Nici gând de escapadă
Cum să doreşti la infinituri plus?
Aştept zadarnic hlamidele să cadă
Peste poeme. Nimic nu-i mai presus.

Se odihneşte, alb de inocenţă, Cerul,
O lene sepulcrală domneşte-aici în Rai,
Şi veşnicia-i garantată. Ştiu Misterul
Nu circulă prin galaxii nici un tramvai.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

De urarea mea
Citeşte-mă
Nimeni nu va scăpa

La îndemnul meu
Cumpără-mă
Te vei împrumuta

De sugestia mea
Să-mi zici că-s hărăzit

De Parce, nici bunul
Dumnezeu nu te mai poate
ÎNTOARCE!

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Astaloş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune ochiul

pune ochiul
pe oraşul-lumină de dinafară
şi ia-i fotonul cu plutonul

şi tuleo la Paris, – până la
Hall of Fame, cară cu cârca-n Hale,

acolo, la kilometrul zero
al culturii mari care contează,
şi-apoi se decontează eşalonat postum...
dar între două piese, iubito-ţi vreau sărutul

urmând, în amurg, devastator, rutul...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Astaloş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!